Sa incepem cu definitia termenului de Metabolism  Metabolismul reprezinta totalitatea reactiilor biochimice care se produc in organism. Metabolismul cuprinde doua mari procese: – Unul se numeste anabolism, si insumeaza totalitatea reactiilor biochimice care conduc la o sinteza (sau formare), la o geneza de compusi sau substante noi, si care necesita, in general, un consum de energie din partea organismului.

– Celalalt se numeste catabolism, si contine totalitatea reactiilor care conduc la o descompunere, la un consum de substante si care antreneaza, in general, o eliberare de energie din organism.

Putem sa vizualizam aceste 2 procese care definesc metabolismul ca Intrari, respective Iesiri ale corpului.

Astfel, oxigenul inspirat, apa si alimentele consumate impreuna cu alte fitochimicale apartin anabolismului, prin urmare patrund in corp, iar in urma utilizarii acestora, apar produsii de catabolism, care se elimina din corp, respectiv CO2, dioxidul de carbon expirat, transpiratia, urina, scaunul si caldura corpului.

Metabolismul glucidelor și diabetul

Metabolismul glucidelor descrie totalitatea transformarilor prin care trec carbohidratii (denumirea veche a glucidelor) de la patrunderea pana la eliminarea acestora din organism. Datorita capacităţii lor de a se oxida atât pe cale  aerobă, cât şi anaerobă, glucidele reprezintă sursa principală de energie. Si ne reamintim ca alimentatia uzuala, livreaza corpului un procent de la 50 pana la chiar 80% glucide.

In timpul alimentatiei, pancreasul endocrin produce în mod automat, prin reglare vegetativa si endocrina, cantitatea adecvată de insulină pentru a deplasa glucoza din sânge în celule.

Putem sa ne reprezentam insulina ca pe o CHEIE care deschide celula, pentru ca glucoza sa poata patrunde in ea.

In paranteza insa, este important sa stim ca exista si un al 2-lea tip de combustibil pentru celule, care este reprezentat de Corpii Cetonici, si care nu necesita insulina pentru a patrunde in celula.

Si acum sa privim la extrema opusa: la  persoanele diagnosticate deja cu diabet zaharat, unde exista 2 situatii distincte, dar care uneori, pot coexista. In prima situatie, pancreasul produce prea puţină insulină sau chiar deloc.

Iar cea de a doua este cand celulele nu răspund în mod adecvat la insulina. Insulina este prezenta in sange in cantitate normala, sau chiar in cantitati crescute, datorita feedbackului negativ transmis de celulele infometate catre pancreas. Astfel, atat moleculele de glucoza, cat si insulina prezente in fluxul sanguin, vor patrunde in celule, la persoanele sanatoase;

Insa vor ramane in mare parte in sange, fara sa poata patrunde in celule, atat la persoanele cu insulinorezistenta (CELULA este responsabila), cat si la persoanele cu deficit de insulina endogena (PANCREASUL este responsabil). Intr-o reprezentare grafica, putem sa ne imaginam, dupa cum spuneam, insulina ca pe o CHEIE, care deschide POARTA unui CANAL pentru ca moleculele de glucoza sa poata patrunde prin acesta, in celula.

Hiperglicemia severa o intalnim in diabetul zaharat tip 1, sau DZ insulinodependent, cand nu exista insulină endogenă. Adica nu exista cheia care poate sa deschida poarta de la coridorul pe care ar putea patrunde glucoza in interiorul celulei.

În diabetul de tip 2 metabolismul joacă un rol important

In cazul in care cantitatea de macronutrienti livrati prin alimentatie este, in mod obisnuit si constant mare, pancreasul va fi nevoit sa produca cantitati prea mari de insulina. Ca o consecință, aceasta situatie conduce in timp, la 2 aspecte, si anume:

1. Celulele se ingrasa 
2. Initial pancreasul oboseste, secretand cantitati  progresiv reduse de insulina, pana cand isi epuizeaza complet capacitatea de a secreta insulina.

Metabolismul bazal, BMR (din engleză, Basal Metabolic Rate), este numărul minim de calorii pe care o persoană le arde în mod continuu pe parcursul zilei, în stare de repaus, pentru menținerea funcțiilor vitale, cum ar fi respirația, digestia, circulația vasculară. 

Acesta este un factor important, deși nu singurul, care poate influența evoluția descrisă puțin mai înainte. Se spune în popor, despre cineva care, oricât ar mânca nu se îngrașă, că are arderile intense. Astfel, metabolismul bazal poate fi mai lent sau mai intens, în funcție de multe elemente particulare individuale, cum ar fi:

• Cantitatea de țesut adipos
• Mărimea și densitatea oaselor
• Masa musculară
• Vârsta
• Influența genetică

Rezultă, din cele expuse mai înainte, că persoanele cu metabolismul mai lent ar trebui să-și dimensioneze aportul caloric în funcție de acest BMR, pentru a evita acumularea de țesut adipos și a pentru a nu contribui la „obosirea” pancreasului.

Metabolismul în diabetul zaharat de tip 2 la persoanele supraponderale

Persoanele supraponderale, fie cu pre-diabet, fie cu diabet de tip 2, produc de obicei mult mai multă insulină decât persoanele fără diabet,  ca urmare a rezultatul unui raport disproporționat dintre grăsimea corporală și mușchi.

Motivul pentru această producție crescută este rezistența la insulină, ceea ce înseamnă că organismul nu își poate folosi insulina în mod eficient. Prin urmare, este logic ca organismul să producă mai multă insulină pentru a compensa necesarul.

Cu toate acestea, necesitatea de a produce toată această insulină suplimentară înseamnă că celulele beta devin suprasolicitate și în timp vor începe să cedeze.
În plus, cantitățile tot mai mari de insulină din organism determină organismul să devină, treptat, tot mai rezistent la aceasta – ceea ce poate fi interpretat ca fiind o stare similară cu modul în care dependenții de droguri dezvoltă toleranță la acestea.

Acum, că începi să descifrezi mecanismele și procesele prin care ai ajuns să te „bucuri” de această provocare numită diabet, de oricare tip ar fi acesta, rămâi împreună cu noi și învață să mânuiești unelte și armele care te vor ajuta să-ți modelezi singur/ă sănătatea. Pe curând, Larisa Dumbravă M.D. Doctor in medicină Competențe: pediatrie, diabet, nutriție, terapii alternative, dezvoltare personală