Zinc bisglicinat – beneficii pentru glicemie, metabolism, imunitate și sănătatea organismului
Dacă vrei să știi mai multe despre beneficiile unui supliment cu zinc bisglicinat, acest articol este pentru tine.
Vei descoperi aici cele mai importante informații despre beneficiile zincului bisglicinat pentru metabolismul glucidic, sensibilitatea la insulină, echilibrul glicemic, imunitate și sănătatea pielii.
Zinc bisglicinat – ce este și ce importanță are pentru organism
Zincul este un mineral esențial, implicat în numeroase procese biologice, de la funcționarea sistemului imunitar și sinteza proteinelor până la metabolismul glucidelor și protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ.
Organismul nu poate produce singur zinc, motiv pentru care acesta trebuie obținut prin alimentație sau, atunci când este necesar, prin suplimentare.
Zincul bisglicinat este o formă de zinc chelat, în care mineralul este legat de două molecule de glicină, un aminoacid. Această structură este utilizată în suplimentele alimentare deoarece poate favoriza absorbția și tolerabilitatea digestivă. Totuși, dovezile comparative directe privind superioritatea sa față de toate celelalte forme de zinc sunt încă limitate.
Un aspect important este că zincul nu are doar un rol în imunitate. El participă la activitatea a sute de enzime și intervine în procese esențiale pentru metabolism, inclusiv în mecanismele implicate în utilizarea glucozei și funcționarea insulinei.
Din acest motiv, zincul prezintă un interes deosebit și în cercetările privind diabetul zaharat de tip 2 și rezistența la insulină.
1. Zincul bisglicinat și echilibrul glicemic
Unul dintre cele mai interesante roluri ale zincului este implicarea sa în metabolismul glucozei.
Pentru menținerea glicemiei în limite normale, organismul trebuie să gestioneze eficient glucoza provenită din alimentație. În acest proces, insulina, hormon produs de pancreas, are un rol fundamental: facilitează utilizarea glucozei de către celule și contribuie la reglarea concentrației acesteia în sânge.
Zincul participă la mai multe mecanisme asociate funcționării insulinei.
Cum contribuie zincul la metabolismul glucozei?
– Participă la sinteza și depozitarea insulinei. Zincul este implicat în formarea și stabilizarea granulelor de insulină din celulele beta pancreatice. În aceste granule, insulina este depozitată sub formă de complexe stabile cu zinc.
– Contribuie la funcționarea normală a mecanismelor insulinei. Cercetările arată că zincul participă la procesele de semnalizare celulară asociate insulinei, importante pentru utilizarea glucozei.
– Este implicat în metabolismul glucidelor. Zincul contribuie la metabolismul normal al macronutrienților, inclusiv al carbohidraților.
– Participă la protecția antioxidantă. Prin rolul său în activitatea unor enzime antioxidante, zincul contribuie la protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ.
Aceste mecanisme explică interesul cercetătorilor pentru relația dintre aportul de zinc și sănătatea metabolică.
2. Ce spun studiile despre zinc și diabetul zaharat de tip 2?
În ultimii ani, numeroase cercetări au analizat legătura dintre suplimentarea cu zinc și controlul glicemic la persoanele cu diabet de tip 2.
Un motiv important pentru acest interes este faptul că unele persoane cu diabet prezintă concentrații mai mici de zinc, iar modificările metabolismului acestui mineral pot fi asociate cu dezechilibrele metabolice.
O meta-analiză publicată în 2024, care a reunit rezultatele mai multor meta-analize intervenționale, a evaluat efectele suplimentării cu zinc asupra unor indicatori metabolici.
Rezultatele au evidențiat asocieri favorabile între suplimentarea cu zinc și:
– reducerea glicemiei à jeun (glicemia măsurată dimineața, pe nemâncate);
– reducerea hemoglobinei glicozilate (HbA1c), indicator care reflectă media glicemiei din ultimele aproximativ 2-3 luni;
– îmbunătățirea sensibilității la insulină;
– reducerea nivelurilor de insulină circulantă și a indicelui HOMA-IR, utilizat pentru estimarea rezistenței la insulină.
În analiza respectivă, diferența medie estimată pentru HbA1c a fost de aproximativ 0,35 puncte procentuale în favoarea grupurilor care au primit zinc. Glicemia à jeun a prezentat, de asemenea, o reducere medie de aproximativ 13,58 mg/dl.
Aceste rezultate sunt încurajatoare și sugerează că zincul ar putea avea un rol complementar în susținerea sănătății metabolice. Totuși, studiile au utilizat diferite forme și doze de zinc, iar rezultatele nu pot fi atribuite în mod specific zincului bisglicinat.
Este important de precizat că suplimentarea cu zinc nu reprezintă un tratament pentru diabet și nu înlocuiește medicația, alimentația echilibrată sau activitatea fizică. Beneficiile pot depinde inclusiv de nivelul inițial de zinc al persoanei.
Cercetare: Effect of zinc supplementation on glycemic biomarkers: an umbrella of interventional meta-analyses, publicată în 2024. PubMed Central (PMC)+1
3. Zincul și rezistența la insulină
Rezistența la insulină este una dintre principalele modificări metabolice asociate diabetului zaharat de tip 2 și sindromului metabolic. Aceasta apare atunci când celulele organismului nu mai răspund eficient la acțiunea insulinei. În consecință, pancreasul poate fi nevoit să producă mai multă insulină pentru a menține glicemia în limite normale.
În timp, această solicitare suplimentară poate contribui la epuizarea funcțională a celulelor beta pancreatice și la apariția hiperglicemiei.
Zincul este studiat pentru implicarea sa în mecanismele de semnalizare a insulinei și în procesele care reglează utilizarea glucozei de către celule. Unele studii clinice au observat îmbunătățiri ale indicelui HOMA-IR în urma suplimentării cu zinc. Acest lucru sugerează un posibil efect favorabil asupra sensibilității la insulină, în special la persoanele cu aport insuficient de zinc.
De asemenea, zincul participă la activitatea unor enzime implicate în metabolismul energetic și glucidic. Prin urmare, menținerea unui aport adecvat de zinc este importantă pentru funcționarea normală a proceselor metabolice.
4. Zincul contribuie la protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ
Stresul oxidativ apare atunci când producția de radicali liberi depășește capacitatea organismului de a-i neutraliza. Acest fenomen este asociat cu îmbătrânirea celulară și cu numeroase dezechilibre metabolice. În cazul diabetului, hiperglicemia persistentă poate favoriza creșterea stresului oxidativ, care poate afecta celulele și țesuturile organismului.
Zincul contribuie la protecția antioxidantă prin rolul său în funcționarea unor enzime precum superoxid dismutaza (SOD), implicată în neutralizarea radicalilor liberi.
De asemenea, participă la menținerea integrității membranelor celulare și la reglarea unor mecanisme de apărare împotriva agresiunilor oxidative.
Aceste proprietăți sunt importante pentru sănătatea metabolică, deoarece stresul oxidativ este unul dintre mecanismele implicate în complicațiile asociate diabetului.
Zincul nu acționează ca un antioxidant în același mod ca vitamina C sau vitamina E, ci contribuie la funcționarea sistemelor enzimatice și la protejarea structurilor celulare.
5. Zinc bisglicinat pentru imunitate
Un alt beneficiu important al zincului este contribuția sa la funcționarea normală a sistemului imunitar. Mineralul participă la dezvoltarea și activitatea celulelor imunitare, inclusiv a limfocitelor T, care au un rol important în identificarea și combaterea agenților patogeni.
Un aport insuficient de zinc poate afecta răspunsul imun și capacitatea organismului de a se apăra împotriva infecțiilor. Zincul este implicat și în reglarea proceselor inflamatorii, contribuind la menținerea unui răspuns imun echilibrat.
În cazul răcelilor, cercetările au arătat că anumite preparate cu zinc, în special pastilele de supt administrate la începutul simptomelor, pot reduce durata episodului. Totuși, efectele depind de forma de administrare, doză și momentul utilizării, iar dovezile privind prevenirea răcelilor sunt mult mai puțin convingătoare.
Este important ca aportul de zinc să fie adecvat, deoarece atât deficitul, cât și excesul pot afecta funcționarea sistemului imunitar.
6. Zincul contribuie la sănătatea pielii, părului și unghiilor
Zincul este implicat în sinteza proteinelor, diviziunea celulară și procesele de regenerare tisulară. Din acest motiv, are un rol important în menținerea sănătății pielii, părului și unghiilor.
Printre funcțiile sale se numără:
– Regenerarea pielii: participă la procesele de diviziune și diferențiere celulară, importante pentru reînnoirea țesuturilor.
– Vindecarea rănilor: contribuie la sinteza proteinelor și la procesele biologice necesare reparării țesuturilor.
– Menținerea sănătății părului: este necesar pentru funcționarea normală a foliculilor și pentru procesele de creștere celulară.
– Sănătatea unghiilor: participă la sinteza proteinelor structurale și la menținerea funcțiilor normale ale celulelor.
Deficitul de zinc poate fi asociat cu căderea părului, modificări ale pielii și vindecarea întârziată a rănilor.
La persoanele cu diabet, acest aspect este deosebit de relevant, deoarece glicemia crescută poate afecta procesele de vindecare. Menținerea unui aport adecvat de zinc contribuie la funcționarea normală a mecanismelor de reparare a țesuturilor, fără a însemna însă că suplimentarea tratează rănile sau ulcerațiile diabetice.
7. Alte beneficii importante ale zincului
Pe lângă rolurile metabolice și imunitare, zincul este implicat în numeroase alte funcții fiziologice.
Sinteza ADN-ului și diviziunea celulară
Zincul participă la sinteza ADN-ului și la multiplicarea normală a celulelor. Aceste procese sunt esențiale pentru creșterea, dezvoltarea și regenerarea organismului.
Sănătatea reproductivă
Mineralul contribuie la fertilitatea și reproducerea normale. Este implicat în dezvoltarea și funcționarea sistemului reproducător, atât la femei, cât și la bărbați.
Menținerea sănătății oaselor
Zincul participă la procesele de formare și remodelare osoasă, contribuind la menținerea structurii normale a sistemului osos.
Funcționarea normală a sistemului nervos
Este implicat în comunicarea dintre celulele nervoase și în funcționarea normală a sistemului nervos. De asemenea, contribuie la menținerea funcțiilor cognitive normale.
Menținerea gustului și mirosului
Zincul este necesar pentru funcționarea normală a simțurilor gustativ și olfactiv. Deficitul său poate determina modificări ale percepției gustului și mirosului.
8. De ce să alegi zinc bisglicinat?
Nu toate suplimentele cu zinc au aceeași structură chimică. Printre formele întâlnite în suplimente se numără zincul gluconat, citrat, sulfat, oxid și bisglicinat.
Zincul bisglicinat este o formă chelată, în care zincul este legat de glicină. Această asociere este utilizată pentru a obține o formă de suplimentare cu o bună tolerabilitate digestivă și cu potențial de absorbție favorabil.
Un avantaj al formelor chelate este că structura lor poate influența modul în care mineralul interacționează cu alți compuși din tractul digestiv. Totuși, nu trebuie presupus că orice formă de zinc bisglicinat este automat mai eficientă decât celelalte forme. Calitatea produsului, cantitatea de zinc elementar și necesarul individual sunt criterii importante în alegerea suplimentului.
Un detaliu esențial: atunci când citim eticheta unui supliment, trebuie să verificăm cantitatea de zinc elementar, nu greutatea totală a compusului bisglicinat.
9. Cum se administrează zincul bisglicinat și care este doza recomandată?
Necesarul zilnic de zinc diferă în funcție de vârstă, sex și anumite perioade fiziologice.
Conform recomandărilor Institutelor Naționale de Sănătate din SUA (NIH), aportul zilnic recomandat pentru adulți este de:
8 mg/zi pentru femei;
11 mg/zi pentru bărbați;
11 mg/zi în timpul sarcinii;
12 mg/zi în perioada alăptării.
Limita superioară tolerabilă pentru adulți este de 40 mg zinc pe zi, luând în calcul aportul total din alimentație și suplimente.
Această limită nu reprezintă o doză recomandată pentru suplimentarea zilnică, ci nivelul maxim care nu este de așteptat să producă efecte adverse la majoritatea adulților sănătoși.
Suplimentarea trebuie adaptată necesităților individuale, iar dozele mai mari sau administrarea pe termen lung trebuie discutate cu un specialist.
Ce trebuie să știm despre administrarea zincului?
– Zincul poate fi administrat în timpul mesei dacă provoacă disconfort gastric.
– Suplimentele cu doze mari de fier pot reduce absorbția zincului atunci când sunt administrate simultan.
– Zincul poate interacționa cu anumite antibiotice, în special tetracicline și chinolone, reducând absorbția acestora.
– Administrarea unor cantități excesive de zinc pe termen lung poate determina deficit de cupru și poate afecta funcționarea sistemului imunitar.
Persoanele care urmează tratamente pentru diabet sau alte afecțiuni cronice ar trebui să discute cu medicul înainte de a introduce suplimente noi în rutina zilnică.
10. Din ce alimente putem obține zinc?
Zincul se găsește atât în alimentele de origine animală, cât și în cele vegetale. Printre cele mai bune surse alimentare se numără:
– stridiile și alte fructe de mare;
– carnea de vită și de porc;
– carnea de curcan;
– ouăle;
– produsele lactate;
– semințele de dovleac;
– nucile și arahidele;
– lintea și fasolea;
– cerealele integrale.
Trebuie menționat că zincul din alimentele vegetale poate avea o biodisponibilitate mai redusă din cauza fitaților, compuși care pot limita absorbția mineralelor la nivel intestinal.
Persoanele care urmează diete vegetariene sau vegane pot avea un risc mai mare de aport insuficient de zinc, mai ales dacă alimentația nu este suficient de diversificată.
În aceste situații, evaluarea aportului alimentar și, dacă este necesar, suplimentarea pot contribui la menținerea unui nivel adecvat al acestui mineral.
Concluzie: Zincul bisglicinat, un mineral important pentru metabolism și sănătatea generală
Zincul este mult mai mult decât un mineral asociat imunității. El participă la procese fundamentale pentru organism, inclusiv sinteza insulinei, metabolismul glucidelor, funcționarea enzimelor antioxidante și regenerarea celulară.
Cercetările privind relația dintre zinc și diabetul de tip 2 sunt încurajatoare, unele studii indicând îmbunătățiri ale glicemiei, hemoglobinei glicozilate și sensibilității la insulină în urma suplimentării.
În același timp, zincul contribuie la funcționarea normală a sistemului imunitar, la menținerea sănătății pielii, părului și unghiilor, la vindecarea rănilor și la protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ.
Forma bisglicinat reprezintă o opțiune interesantă pentru suplimentare, datorită structurii sale chelate, însă efectele metabolice observate în studiile clinice nu au fost demonstrate în mod specific pentru această formă.
Menținerea unui aport adecvat de zinc, printr-o alimentație echilibrată și suplimentare atunci când este necesară, poate contribui la susținerea funcțiilor normale ale organismului și a sănătății metabolice.
Bibliografie și surse științifice
1. NIH – Zinc: Fact Sheet for Health Professionals – informații despre funcțiile zincului, necesarul zilnic, sursele alimentare și siguranță.
Effect of zinc supplementation on glycemic biomarkers: an umbrella of interventional meta-analyses (2024) – analiza efectelor zincului asupra glicemiei, insulinei și HbA1c.
2. Effect of zinc supplementation in the management of type 2 diabetes (2023) – meta-analiză privind suplimentarea cu zinc în diabetul de tip 2.
3. Zinc and Type 2 Diabetes: A Systematic Review (2025) – analiză privind relația dintre zinc și diabetul de tip 2.











